Maria - Aguita de abril
Asculta mai multe audio Muzica »
Nada que decir, nada nuevo que contar,
todo lo que vive en mi, desnuda esta mi alma,
aguas que corren hacia a un por venir,
que desatan furia al fin
que se mezclan con mis ganas,
Anoche perdimos las miradas,
las mismas que nos hicieron vivir.
En mi soledad nadie mas vive por mi
solo yo sola ante el fin
que se esconden por nada
y para nada sin ti
aguita de abril en mi corazón.
Trarararararararararaaaaaaaaaa, nada que ocultar
tras mis manos sobre ti, late en cueros mi carmin,
desgastado por la lluvia ahhh alma en pena
donde vas a ir donde el dia no se torne gris
escalando madrugadas ahhhhhh
Maldigo a tu voz y a tu encrucijadas
las mismas por las que ahora sufro yoooooo nooooo
En mi soledad nadie mas vive por mi
solo yo sola ante el fin que se esconden
por nada y para nada sin ti ahhhhhh,
En mi soledad nadie mas vive por mi
solo yo sola ante el fin que se esconden
por nada y para nada sin ti ahhhhhh
aguita de abril
Que bello es vivir cuando aun quedan
almas por dar sin reproche,
sollozando mi voz que auuuuuun
se despierta en las noches.
En mi soledad nadie mas vive por mi
solo yo sola ante el fin,
que se esconden por nada
y para nada sin ti ahhhhhh
En mi soledad nadie mas vive por mi
solo yo sola ante el fin,
que se esconden por nada
y para nada sin ti ahhhhhh
aguita de abril en mi corazón.
[ Agüita De Abril Lyrics on http://www.lyricsmania.com/ ]
Daca mai iese o data Ciuhandu' la primaria Timisoarei si Rosianu' la cea a Giarmatei, toate temerile mi se vor adeveri si supararile mi se vor dezlantui... asa ca...
Niste baieti au inventat un sistem de control al jocurilor folosind orice webcam de rahat si cam orice obiecte frumos colorate ce le ai la indemana...
Adio fire, console si alte device-uri. Vrei sa folosesti o banana sa zbori un F22 ? Merge. La fel si cu tot felul de alte treburi ce le mai gasesti prin casa si au o culoare uniforma.
Pasul urmator, e logic: cand se blocheaza sau merge windowsul ca ceapa, ii arati ciocanul si se conformeaza :)
Abia astept.
Adio fire, console si alte device-uri. Vrei sa folosesti o banana sa zbori un F22 ? Merge. La fel si cu tot felul de alte treburi ce le mai gasesti prin casa si au o culoare uniforma.
Pasul urmator, e logic: cand se blocheaza sau merge windowsul ca ceapa, ii arati ciocanul si se conformeaza :)
Abia astept.
Ultra folositor: Google Translate traduce din si in limba romana
joi, mai 29, 2008; post despre important, internet, noutati
Unii dintre dvs. poate deja ati aflat, dar cei mai multi sunt sigur ca nu: Incepand de astazi, 8 mai 2008, sistemul "Google Translate" poate traduce automat cuvinte, texte intregi sau pagini web. in limba romana (din peste 20 de limbi straine).
Traducerea poate fi facuta, bineinteles, si reversibil: din aceste limbi in limba romana. Timpul de translare este facut in fractiuni de secunde - deci o traducere absolut simultana si cu o acuratete destul de mare. Serviciul este in continuare in modul beta si cu siguranta ca va fi imbunatatit permanent.
Pretioasa pagina web se gaseste aici:
http://translate.google.com/translate_t
Puteti verifica, la fel ca si mine, vericitatea si rapiditatea acestui miraculos sistem, care va facilita enorm comunicarile dificile dintre noi si cei din diferitele tari ale lumii, usurand in primul rand majoritatea operatiilor de traduceri, indeosebi cele comerciale, turistice sau promotionale in limbi cu circulatie internationala mai restransa.
Indata ce am aflat vestea, am experimentat-o pe loc, mai intai in cele cateva limbi pe care le cunosc, apoi scriind propozitii in limba romana si obtinand traducerea lor in chineza mandarina, japoneza si araba. Am sters apoi texul romanesc si l-am obtinut la loc pontand pe aceste limbi. Am facut si alte incercari de acest gen.
Iata ce am observat:
1. Traducerile au o perfectiune de 100% in propozitiile simple, folosind limbajul din fondul principal de cuvinte al limbii romane si mai cu seama daca face uz de semnele diacritice specifice limbii noastre;
2. Acuratetea traducerii este cam de 93-96% in frazele mai lungi, fara conotatii pretentioase;
3. Perfectiunea traducerii scade in jur de 90% cand este vorba de fraze mai sofisticate si sub 90% in cazul ca folosim texte poetice ori fraze cu idei abstracte, formulari filosofice sau ceva in genul acesta;
4. Unele cuvinte nu pot fi traduse deloc si apar in original, amestecate cu cele din vocabularul tradus.
Concluzia este ca, oricat de avansat ar fi acest sistem electronic de traduceri automate, el nu poate inlocui intru totul (deocamdata) precizia traducerilor filtrate prin posibilitatile mintii omenesti, dar, oricum, este un pas urias inainte in procesul de intelegere si interactiune umana, contribuind eficient la stergerea granitelor dintre popoarele raspandite pe intreaga suprafata a planetei noastre.
Prin colaborarea lingvistilor si computeristilor romani de la "Google Translate", Romaniei i s-a permis sa fac un mare pas inainte in complexitatea tehnologiei lumii civilizate de astazi.
Asadar, retineti definitiv aceasta adresa electronica:
http://translate.google.com/translate_t
Toate cele bune,
Prof. Cristian Petru Balan,
CHICAGO, USA
N.R. n-am vrut sa alterez mesajul, dar mai usor de retinut este adresa
www.google.com/translate
Noul AVG 8.0 (tot free, cum ne-am obisnuit) vine la pachet cu ceva in plus. Un plugin ce se instaleaza in Firefox si care are grija sa nu aterizezi pe vreun site care sa te faca sa vrei sa dai timpul inapoi.
Pe internet, ca si in lume, sunt enorm de multe capcane si pagini "otravite" care nu fac decat sa-ti infecteze calculatorul bine bine bine, ca apoi sa poti da vina pe antivirus: "bah, ce antivirus de rahat, nu m-am protejat cand am intrat pe site-ul pacii".
Astfel incat, atunci cand faci o cautare pe google care are ca rezultat un site "rau famat", ti se zice acest lucru mare si clar:
Adica "hey... daca intri acolo ai sanse mari sa te alegi cu oarece, sau poate se aleg ei cu oarece (informatii confidentiale) de la tine... sa nu cumva sa dai click!"
Daca totusi esti in mare graba si urmezi respectivul link...
Sweeet, nu?
Pe internet, ca si in lume, sunt enorm de multe capcane si pagini "otravite" care nu fac decat sa-ti infecteze calculatorul bine bine bine, ca apoi sa poti da vina pe antivirus: "bah, ce antivirus de rahat, nu m-am protejat cand am intrat pe site-ul pacii".
Astfel incat, atunci cand faci o cautare pe google care are ca rezultat un site "rau famat", ti se zice acest lucru mare si clar:
Adica "hey... daca intri acolo ai sanse mari sa te alegi cu oarece, sau poate se aleg ei cu oarece (informatii confidentiale) de la tine... sa nu cumva sa dai click!"
Daca totusi esti in mare graba si urmezi respectivul link...
Sweeet, nu?
Concursuri de dansuri de prin toata lumea scot la iveala tot felul de... artisti sau genii nedescoperite...
I think he Can Dance - Watch more free videos
I Think He Can Dance!
I think he Can Dance - Watch more free videos
I Think He Can Dance!
Aseara, plimbandu-ma prin oras, am facut cunostinta cu Tedy. Ii place foarte mult sa se plimbe si sa fie fotografiat.
Asculta de stapanul lui si e ingrijorat ca vine caldura si ii va fi foarte foarte cald.
E un scump, dar pare genul de caine care te scoate el la plimbare, nu invers :)
Asculta de stapanul lui si e ingrijorat ca vine caldura si ii va fi foarte foarte cald.
E un scump, dar pare genul de caine care te scoate el la plimbare, nu invers :)
Am observat in ultimul timp - si nu numai la mine - ca lumea mi se pare mai cunoscuta ca inainte. Foarte multe persoane pe care le vad (pentru prima oara) mi se par asa de cunoscute ca uneor ii si salut. Imi dau seama apoi ca n-am de unde sa cunosc persoana respectiva. Nu neg faptul ca se poate sa-i fi vazut prin oras in trecut dar totusi... este ciudat.
Asta include colegi, oameni pe strada, personalul diferitelor magazine sau firme, prietenii prietenilor s.a.m.d.
Asta include colegi, oameni pe strada, personalul diferitelor magazine sau firme, prietenii prietenilor s.a.m.d.
Veneam linistiti acasa de la Carani in jurul orei 1 noaptea cand dupa podul de pe Resitei vedem politie, masuratori, lume, masini busite. Un oltean cu viteza considerabila venind de peste pod a intrat intr-un taximetru de l-a facut zob. Nu stiu care cum dar am constatat ca in general, cand se intampla un accident mai serios in oras, este implicat cate un taximetrist, la fel ca si data trecuta, tot pe str. Resitei. Bineinteles ca am facut poze si am filmat un pic dar nu se intelege mare lucru...
Pozele...
Pozele...
Am observat foarte multe filme horror la TV in ultimul timp. ProCinema, KanalD si multe alte programe si-au facut un obicei in a difuza filme sau chiar seriale horror seara. Numai aseara am vazut pe vreo 3 canale diferite filme horror. Si toate sunt niste porcarii pentru ca nu toti producatorii, regizorii si scenaristii sunt Steven Spielberg.
Deci nu inteleg de ce suntem inundati cu filme horror, filme cu tot felul de catastrofe sau alte porcarii. Eu nu ma uit prea mult la televizor dar nici mancar acel "putin" pe care il vad pare sa traga doar semnale de alarma.
Am primit pe mail si m-am gandit sa impart cu poporul...
Si un banc ce l-am primit azi dimineata pe mail de la diseara.ro:
"Cred ca sunt misogina. Si cand spun asta nu se subintelege ipocritul cliseu "adica detest restul femeilor, care sunt asa si pe dincolo, spre deosebire de mine care sunt ca o floare". Nu, ma includ si eu in categorie, doar n-oi fi vreo extraterestra.
Femeile sunt rele. In general. Mult mai rele decat barbatii. Poarta ranchiuna ani de-a randul. Actioneaza inteligent, subtil si perfid. Barbatii, zgandariti de testosteron, tind sa rezolve conflictele prin discutii aprinse sau daca sunt inca la varsta acneei, printr-un pumn in nas. Eu in schimb, la varsta acneei, impreuna cu alte vreo cateva de teapam ea, am hotarat sa o punem la punct pe veci pe o colega de-a noastra mai nesuferita imprastiind in liceu zvonul ca are gonoree. Pumnul trece, gonoreea ramane. Aia n-a mai scos capul in lume vreo juma de an. Ca sa nu mai vorbim de diferenta dintre a-i pune cuiva pasta de dinti pe nas si de a-i pune un tub intreg de super-glue in cap.
Daca e, in schimb, sa faca cariera in vreun sport de genul full-contact, accidentarile sunt mult mai dure, statistic vorbind. Nu pentru ca n-ar sti sa se apere, ci pentru ca nu au pic de spirit de fair play nativ; sunt mult mai agresive.
Femeile NU pot sa lucreze in echipa. Mereu cauta aliati, inamici, aliante, grupulete, fomreaza bisericute, cercuri de simpatii. Se barfesc, se musca de cur in permanenta, baga strambe, intrigi, sugestii.
Femeile NU sunt prieteni buni. Confidenti, cu atat mai putin.
Femeile sef tind sa devina tiranice.
Femeile subaltern te sapa constiincios.
Femeile sunt vesnic victime. Oricat le oferi, oricat le menajezi, protejezi, vor fi mereu martire, neintelese, nenorocite, oropsite, oprimate, marginalizate. Am reusit sa ridicam vaicareala la rang de arta. Ba nu arta; arma
Femeile inseala tot atat de mult ca si barbatii, dca li se ofera aceeasi conjunctura favorabila; diferenta este ca reusesc intotdeauna sa acuze pe altcineva de "clipa lor de ratacire" (care poate dura decenii consecutive de altfel): ori amantul era Lucifer in persoana, de i-a luat mintile, si ea, slaba si cu inima plapanda, si-a dat ochii si cracii pe spate, ori barbatul actual este (forever and ever and ever ever amin) un mare dobitoc, deci practic s-a refugiat in bratele altcuiva. Culmea e ca daca o femeie spune asta, o compatimesti - mai ales daca mai e si frumoasa; daca un barbat spune asta, poate fi el si Apollo din Belvedere, ca tot ca pe un porc il vezi.
Femeile au o gramada de zile si luni de-ale lor pe an. Inclusiv luna asta,martie.
Femeile detesta principiul reciprocitatii, mai ales cand vine vorba de obligatii. NOI tre sa fim ajutate, NOUA ni se fac cadouri, NOUA ni se platesc facturile, NOI avem voie sa intarziem. Daca o femeie e intarziata,impiedicata, zapacita, cocheta, hrapareata, lacoma de bani, intriganta etc....e feminina si atat.
Femeile mint din reflex. Altfel nu-mi explic de ce chiar daca ar veni Bunul Dumnezeu acum la mine, m-ar ridica din fata tastaturii si m-ar intreba "ce vrei tu de la viata, copila, zi, ca-ti dau pe loc" as raspunde fix inversul a ce-mi doresc.
Femeile schimba. Orice. Oricum. Daca s-ar referi doar la schimbat chestii prin casa sau la inovatii stralucitoare in cariera, ar fi super bine.
Dar cea mai mare placere e sa schimbi un om din crestet pana-n talpi, incepand cu cravata si terminand cu prietenii si conceptiile sale despre viata, sa-l depersonalizezi, sa-l transformi de-a lungul anilor intr-o biata papusa fara vointa, fara culori preferate, fara atitudine, fara idei, si apoi, culmea nesimtirii, sa-l privesti critic intr-o buna dimineata, la cafea, si sa-i spui: "Gigele...nu mai esti omul de care m-am indragostit. Te-ai schimbat, nu te mai recunosc. Ar fi bine sa ne despartim"
Si un banc ce l-am primit azi dimineata pe mail de la diseara.ro:
ELE isi gauresc corpul sa-si bage cercei peste tot, isi fac tatuaje, operatii estetice, nasc, fac cezariene, isi fac lipo, isi micsoreaza stomacul, isi scot coastele, isi leaga trompele, isi opereaza sanii, isi baga silicon prin toate partile, se depileaza cu penseta si cu ceara fierbinte, isi scot cutaneea, isi scot sprancenele, isi perforeaza urechile si cand le propui un sex anal spun ca le doare.
Indiferent ca esti in chirie sau in apartamentul tau proprietate personala...
;)))) Oare putem sa tragem cate un parţ? Cred ca trebuie sa avem grija ce mancam. Sigur se poate face o lista cu alimentele nerecomandate. Ca doar traim in Romania, nu?
;)))) Oare putem sa tragem cate un parţ? Cred ca trebuie sa avem grija ce mancam. Sigur se poate face o lista cu alimentele nerecomandate. Ca doar traim in Romania, nu?
Peticirea drumului Timisoara - Giarmata (drumul catre Lipova)
miercuri, mai 21, 2008; post despre auto, cerneteaz, noutati
Astazi, fiind la doar cateva zile de alegerile locale si drumul dintre Dumbravita si Giarmata fiind coplesit de cratere, gropi, gropite, hauri si alte elemente denivelante de asfalt am surprins un utilaj cam cat o masina de gunoi Retim care are o trompa din care curge asfalt cu nisip (sau asa ceva) si cu care este peticit romaneste drumul.
Un om imbracat intr-un costum special manevreaza respectiva trompa astfel incat sa umple toate gaurelele din drum. Că de, asa se repara la noi drumurile, nu se decoperteaza si se asfalteaza cum scrie la carte. Banii pentru reparatii s-au dus probabil de mult timp prin cine-stie-ce buzunare.
Cand am plecat spre Cerneteaz lucra de zor iar cand m-am intors spre Timisoara am vrut sa-i fac si o poza dar chiar atunci era omu in pauza (de masa, cred). Ce coincidenta!
Un om imbracat intr-un costum special manevreaza respectiva trompa astfel incat sa umple toate gaurelele din drum. Că de, asa se repara la noi drumurile, nu se decoperteaza si se asfalteaza cum scrie la carte. Banii pentru reparatii s-au dus probabil de mult timp prin cine-stie-ce buzunare.
Cand am plecat spre Cerneteaz lucra de zor iar cand m-am intors spre Timisoara am vrut sa-i fac si o poza dar chiar atunci era omu in pauza (de masa, cred). Ce coincidenta!
Pasajul din Calea Sagului in lucru 24 luni
miercuri, mai 21, 2008; post despre auto, evenimente, timisoara, trafic
Podul peste calea ferata din Calea Sagului a intrat in lucru in data de 15 mai 2008 si va ramane asa timp de 2 ani de zile. Cel putin atat dureaza contractul. Se va circula doar pe un sens iar societatea ce se ocupa de consolidare este Drumuri Municipale. Probabil asta inseamna ca se vor incepe lucrarile, se va stabili sensul pe care se va circula, se va inchide un sens de mers si apoi pana in primavara anului viitor nu se va mai intampla nimic.Am aflat ca zona Calea Sagului are chiar si pagina WikiPedia :) weeeeeeeeeee......
Vineri, in jurul orei 18:30 am plecat spre Cheile Nerei, iesirea pe calea Sagului. Cu toate astea, ne-am oprit un pic pe la Real (cel de pe Calea Sagului) astfel incat am plecat efectiv pe la ora 20. Soarele era deja un pic peste orizont.
Drumul cel mai bun (scurt si bun) din Timisoara si pana la Cheile Nerei - Podul Bei incepe cu calea Sagului pana la Denta (de fapt e pe langa Denta pentru ca nu se intra in sat), apoi Deta, Moravita, Oravita si de acolo catre Moldova Noua pana la indicatorul care zice stanga spre Sasca Romana. Viram stanga catre Sasca Romana si de-acolo, pana la intersectia cu drumul spre Potoc. Se face stanga catre Potoc iar in Potoc se urmaresc cele 2 indicatoare catre Cheile Nerei. Sunt ele putin uzate dar totusi vizibile (chiar si noaptea, cum am fost noi). Dupa Potoc, pe un drum asflatat perfect dar de doar o banda (in total, nu o banda pe sens) se ajunge in cativa kilometri la Podul Bei.
Inainte de a trece podul, pe partea dreapta este o masa cu bancute unde se poate lua masa (daca ti-ai adus de-acasa). Dincolo de masa cu bancute se face o carare care merge spre Sasca Romana, prin cateva tunele, pe stanci, chei, prin padure, pe un pod suspendat (care se clatina bine de tot) si se termina cu satul Sasca Romana unde se poate poposi la Pensiunea Cheile Nerei. Acolo se pot inchiria ATV-uri, echipament de paint-ball (nu stiu detalii dar am vazut ca exista) si tot felul de alte atractii.
Dupa podul Bei se fac doua drumuri: unul in stanga care merge spre Pastravarie, (lacul) Ochiul Beiului si cascadele Beusnitei. Drumul spre dreapta duce catre Cheile Nerei hard-core: Cantonul Damian, La Carlige, Lacul Dracului etc.
Sa revenim...
Vineri seara, ziua 1
Am ajuns seara pe la ora 22 pe drumul catre Cantonul Damian, care este un drum ingust (nu au loc sa treaca doua masini una pe langa cealalta), pietruit (nu ramai acolo daca ploua vreo 2 zile) si lung (cam 20-30 minute cu masina, 1 ora sau mai mult pe jos). Am mers aproape jumatate de ora noaptea pe un drum de care nu eram sigur ca nu se infunda. Pe partea dreapta prapastia, pe partea stanga stanca. Dupa ce am vazut un iepure si apoi o vulpe pe drum chiar in fata noastra am zis ca daca fac pana nici nu ma dau jos din masina sa schimb roata. Se auzeau tot felul de zgomote de savana iar crengile maturau masina pe toate partile. Desi am fost convins ca am zgariat putin masina, se pare ca e intacta.
Am trecut pe langa o poiana care m-a facut sa ma ingrijorez si mai tare. Iarba era inalta de cel putin un metru, nici vorba sa poti intra cu masina sau sa faci un cort. Ma gandeam ca daca asa este si Cantonul Damian, e cam aiurea. Nici nu imi trecea prin cap despre iarba si balariile care puteau inunda poienita despre care auzisem ca-i perfecta pentru camping. Am ocolit bolovani cazuti pe drum, niste gropite mai mari si chiar un copac rupt care o cam luase la vale.
In cele din urma ajungem la cantonul Damian care a fost pur si simplu minunat. Perfect! Iarba mica (cosita cred), locuri de campat cat incape, chiar cu lemne, pietre si busteni in jur, apa la doar cativa pasi si conturul stancilor din departari in lumina lunii. Locul este larg si drept. Ne-am dat jos din masini, ne-am bucurat si am inceput sa cautam locul perfect. Nu era nimeni acolo, eram doar noi si padurea. Dupa ce am studiat cu atentie tot cantonul ne-am ales locul din dreapta "intrarii" in canton chiar langa niste copaci.
La luminile farurilor am bagat motorina in cele 6 felinare (la Real se gasesc felinare care merg cu motorina la 9 lei mici si 19 lei mari), am aprins focul, am instalat cele 3 corturi, am umflat saltelele si am pregatit costita. Costita la foc de lemne nu se compara cu absolut nimic. Este pur si simplu delicioasa. De ne-egalat.
Dupa ce am bagat bine la stomac, am mai stat un pic si ne-am retras fiecare in cortul lui. Asta a fost prima noapte in cort. In afara de zgomotele ciudate de prin padure si de zumzurul Nerei, somnul a fost neconturbat de nimic. Pe salteaua umflata se doarme ca in pat de bine. Frig nu ne-a fost dar avand un cort ieftin (50 lei) am vazut dimineata condens pe interior. Inca nu stiu de la ce asta dar a fost ok.
Sambata dimineata, ziua 2
Ne-am trezit pe la 8 jumate, Bianca tot intreba "cat e ceasul?", "cat e ceasul?" altfel n-am fi stiut. Abia atunci am vazut peisajul din jur, stancile, padurea, copacii si drumul pe care am venit. Am baut cateva guri de cafea si am mancat micul dejun. Salam si costita la foc (care s-a aprins foarte usor datorita jarului inca aprins), cu rosii si branza.
Ne-am uitat pe harta, si ne-am decis sa mergem la Pastravarie, Ochiul Beiului si cascada Beusnita. Dar pentru ca era un drum lung chiar si pe harta, ne-am suit toti intr-o singura masina (din doua) si am pornit catre cascade.
Pe drumul dintre podul Bei si Pastravarie ne-am oprit la o cascada superba, cu debit puternic unde nu ne-am putut abtine sa facem poze pe toate pietrele si locurile posibile.
La Pastravarie s-a terminat accesul auto pentru ca oamenii intelepti de-acolo au decis ca pe-acolo nu se trece. Tot acolo era si ceva semnal GSM dar n-am avut telefoanele la noi asa ca... din nou nici o grija. Drumul prin padure pana la Cascada Beusnita a fost destul de usor, larg si drept. Ochiul Beiului este o balta albastra si rotunda. Dragut, dar nu spectaculos. Cascada Beusnita, desi nu are un debit prea mare, constituie un fel de exprimare artistica a naturii. Curge apa peste tot, ar tot felul de scobituri si pante. Interesant.
Dupa ce am pozat tot ce a fost de pozat, am plecat inapoi spre corturi. Drumul de la pod la cascada este destul de "populat", in schimb cel spre cantonul Damian mai deloc. Nu ne-am intalnit cu nici o masina si nici n-am fi avut loc sa trecem unii pe langa ceilalti.
Ajunsi la corturi, ne-am dat seama ca am uitat cartofii in Timisoara, asa ca tzup in masina si am mers in Potoc unde am gasit inchis, bineinteles, ca era ora 15:30 si magazinele satesti se deschid pe la 17. Norocul nostru a fost ca la unul din magazine era un mosulica-vanzator in magazin desi pe usa scria inchis. Ne-a inteles graba si ne-a servit prompt cu un sac de 10 kg de cartofi, rosii si suc. Am mai aflat ca merge des in Timisoara si chiar cunoaste orasul.
Ajunsi inapoi ne-am apucat de treaba: doua focuri (gratar si disc), cartofi, aripioare, ceafa, cotlet, pulpite, carnita... o masa pe cinste.
Dupa masa, desi instinctul ne spunea sa tragem un somn de voie, am plecat din canton spre lacul Dracului sa vedem ce e mai incolo.
Am gasit 2 indicatoare: 6 ore pana la lac si 1/2 ore pana la izvor. Am mers noi ce-am mers prin padure pe malul Nerei dar nu am ajuns la izvor, asa ca ne-am oprit, ne-am odihnit, am povestit si ne-am intors inapoi. Bianca sustine ca a vazut un sarpe lung si verde. Se facuse ora 20 deja.
Am facut un focalau urias si cred ca am mai mancat cate ceva. Dupa multe povesti in jurul focului ne-am culcat fiecare in cortul lui. A fost a doua noapte in cort. De data asta am dormit bustean.
Duminica - ziua 3
Am dormit pana la 9 jumate. Nu poti dormi mult pentru ca pasarile fac o galagie infernala cu cantatul lor. Neavand cafea, am aprins rapid focul si Cosmina a facut o cafea naturala direct pe gratar. Apoi a urmat micul dejun. Am fost asa de lenes ca mi-a fost lene si sa-mi prajesc costita si salamul la foc. Taiatul copacilor impreuna cu drumetiile lungi nu se impaca bine cu jobul de dezvoltator php / mysql pe care il am. Dar e sanatate curata.
Dupa ce am mancat bine de tot, am luat-o singuri spre Lacul Dracului pe poteca "incercata" cu o seara inainte. Am ajuns la izvor, si apoi pe chei. Mai exact La carlige.
N-am trecut mai departe pentru ca la un moment dat parea periculos. Si in plus am aflat ca in afara de poduri suspendate si lacul nu mai sunt cine-stie-ce atractii in continuare. Asa ca ne-am intors inapoi. Pe drumul de intoarcere Bianca s-a intalnit din nou cu un sarpe. Mi l-a aratat si mie. Am impachetat tot si am plecat pana la Podul Bei. Acolo am parcat masinile in parcare si ne-am dus pe poteca ce duce catre Sasca Romana. Traseul a fost minunat: tunele prin stanca, poteci prin paduri, pe chei, pe stanci, prin camp, pe malul Nerei, un pod suspendat si in cele din urma Sasca Romana unde ne-am asezat rupti de oboseala la Pensiunea Cheile Nerei si am topit cateva sticle de suc si cate o supa calda.
De la o casa am cumparat miere de albine si cu mare efort am ajuns din nou la pod. Drumul de intoarcere parca a fost mai scurt. La pod am mancat bine de tot (la gratarul din ziua precedenta am facut toata carnea ca sa nu se strice) si am pornit in cele din urma spre casa. Asta era in jurul orei 18, duminica seara.
Cost? 100 lei mancare pt. 2 persoane numa bunatati proaspete din Real, 75 lei au costat 2 scaune, 50 lei cortul, vreo 40 lei salteaua (cred), felinarele, un sac de carbune si cam atat.
Intregul album de poze se gaseste aici.
Drumul cel mai bun (scurt si bun) din Timisoara si pana la Cheile Nerei - Podul Bei incepe cu calea Sagului pana la Denta (de fapt e pe langa Denta pentru ca nu se intra in sat), apoi Deta, Moravita, Oravita si de acolo catre Moldova Noua pana la indicatorul care zice stanga spre Sasca Romana. Viram stanga catre Sasca Romana si de-acolo, pana la intersectia cu drumul spre Potoc. Se face stanga catre Potoc iar in Potoc se urmaresc cele 2 indicatoare catre Cheile Nerei. Sunt ele putin uzate dar totusi vizibile (chiar si noaptea, cum am fost noi). Dupa Potoc, pe un drum asflatat perfect dar de doar o banda (in total, nu o banda pe sens) se ajunge in cativa kilometri la Podul Bei.
Inainte de a trece podul, pe partea dreapta este o masa cu bancute unde se poate lua masa (daca ti-ai adus de-acasa). Dincolo de masa cu bancute se face o carare care merge spre Sasca Romana, prin cateva tunele, pe stanci, chei, prin padure, pe un pod suspendat (care se clatina bine de tot) si se termina cu satul Sasca Romana unde se poate poposi la Pensiunea Cheile Nerei. Acolo se pot inchiria ATV-uri, echipament de paint-ball (nu stiu detalii dar am vazut ca exista) si tot felul de alte atractii.
Dupa podul Bei se fac doua drumuri: unul in stanga care merge spre Pastravarie, (lacul) Ochiul Beiului si cascadele Beusnitei. Drumul spre dreapta duce catre Cheile Nerei hard-core: Cantonul Damian, La Carlige, Lacul Dracului etc.
Sa revenim...
Vineri seara, ziua 1
Am ajuns seara pe la ora 22 pe drumul catre Cantonul Damian, care este un drum ingust (nu au loc sa treaca doua masini una pe langa cealalta), pietruit (nu ramai acolo daca ploua vreo 2 zile) si lung (cam 20-30 minute cu masina, 1 ora sau mai mult pe jos). Am mers aproape jumatate de ora noaptea pe un drum de care nu eram sigur ca nu se infunda. Pe partea dreapta prapastia, pe partea stanga stanca. Dupa ce am vazut un iepure si apoi o vulpe pe drum chiar in fata noastra am zis ca daca fac pana nici nu ma dau jos din masina sa schimb roata. Se auzeau tot felul de zgomote de savana iar crengile maturau masina pe toate partile. Desi am fost convins ca am zgariat putin masina, se pare ca e intacta.
Am trecut pe langa o poiana care m-a facut sa ma ingrijorez si mai tare. Iarba era inalta de cel putin un metru, nici vorba sa poti intra cu masina sau sa faci un cort. Ma gandeam ca daca asa este si Cantonul Damian, e cam aiurea. Nici nu imi trecea prin cap despre iarba si balariile care puteau inunda poienita despre care auzisem ca-i perfecta pentru camping. Am ocolit bolovani cazuti pe drum, niste gropite mai mari si chiar un copac rupt care o cam luase la vale.
In cele din urma ajungem la cantonul Damian care a fost pur si simplu minunat. Perfect! Iarba mica (cosita cred), locuri de campat cat incape, chiar cu lemne, pietre si busteni in jur, apa la doar cativa pasi si conturul stancilor din departari in lumina lunii. Locul este larg si drept. Ne-am dat jos din masini, ne-am bucurat si am inceput sa cautam locul perfect. Nu era nimeni acolo, eram doar noi si padurea. Dupa ce am studiat cu atentie tot cantonul ne-am ales locul din dreapta "intrarii" in canton chiar langa niste copaci.
La luminile farurilor am bagat motorina in cele 6 felinare (la Real se gasesc felinare care merg cu motorina la 9 lei mici si 19 lei mari), am aprins focul, am instalat cele 3 corturi, am umflat saltelele si am pregatit costita. Costita la foc de lemne nu se compara cu absolut nimic. Este pur si simplu delicioasa. De ne-egalat.
Dupa ce am bagat bine la stomac, am mai stat un pic si ne-am retras fiecare in cortul lui. Asta a fost prima noapte in cort. In afara de zgomotele ciudate de prin padure si de zumzurul Nerei, somnul a fost neconturbat de nimic. Pe salteaua umflata se doarme ca in pat de bine. Frig nu ne-a fost dar avand un cort ieftin (50 lei) am vazut dimineata condens pe interior. Inca nu stiu de la ce asta dar a fost ok.
Sambata dimineata, ziua 2
Ne-am trezit pe la 8 jumate, Bianca tot intreba "cat e ceasul?", "cat e ceasul?" altfel n-am fi stiut. Abia atunci am vazut peisajul din jur, stancile, padurea, copacii si drumul pe care am venit. Am baut cateva guri de cafea si am mancat micul dejun. Salam si costita la foc (care s-a aprins foarte usor datorita jarului inca aprins), cu rosii si branza.
Ne-am uitat pe harta, si ne-am decis sa mergem la Pastravarie, Ochiul Beiului si cascada Beusnita. Dar pentru ca era un drum lung chiar si pe harta, ne-am suit toti intr-o singura masina (din doua) si am pornit catre cascade.
Pe drumul dintre podul Bei si Pastravarie ne-am oprit la o cascada superba, cu debit puternic unde nu ne-am putut abtine sa facem poze pe toate pietrele si locurile posibile.
La Pastravarie s-a terminat accesul auto pentru ca oamenii intelepti de-acolo au decis ca pe-acolo nu se trece. Tot acolo era si ceva semnal GSM dar n-am avut telefoanele la noi asa ca... din nou nici o grija. Drumul prin padure pana la Cascada Beusnita a fost destul de usor, larg si drept. Ochiul Beiului este o balta albastra si rotunda. Dragut, dar nu spectaculos. Cascada Beusnita, desi nu are un debit prea mare, constituie un fel de exprimare artistica a naturii. Curge apa peste tot, ar tot felul de scobituri si pante. Interesant.
Dupa ce am pozat tot ce a fost de pozat, am plecat inapoi spre corturi. Drumul de la pod la cascada este destul de "populat", in schimb cel spre cantonul Damian mai deloc. Nu ne-am intalnit cu nici o masina si nici n-am fi avut loc sa trecem unii pe langa ceilalti.
Ajunsi la corturi, ne-am dat seama ca am uitat cartofii in Timisoara, asa ca tzup in masina si am mers in Potoc unde am gasit inchis, bineinteles, ca era ora 15:30 si magazinele satesti se deschid pe la 17. Norocul nostru a fost ca la unul din magazine era un mosulica-vanzator in magazin desi pe usa scria inchis. Ne-a inteles graba si ne-a servit prompt cu un sac de 10 kg de cartofi, rosii si suc. Am mai aflat ca merge des in Timisoara si chiar cunoaste orasul.
Ajunsi inapoi ne-am apucat de treaba: doua focuri (gratar si disc), cartofi, aripioare, ceafa, cotlet, pulpite, carnita... o masa pe cinste.
Dupa masa, desi instinctul ne spunea sa tragem un somn de voie, am plecat din canton spre lacul Dracului sa vedem ce e mai incolo.
Am gasit 2 indicatoare: 6 ore pana la lac si 1/2 ore pana la izvor. Am mers noi ce-am mers prin padure pe malul Nerei dar nu am ajuns la izvor, asa ca ne-am oprit, ne-am odihnit, am povestit si ne-am intors inapoi. Bianca sustine ca a vazut un sarpe lung si verde. Se facuse ora 20 deja.
Am facut un focalau urias si cred ca am mai mancat cate ceva. Dupa multe povesti in jurul focului ne-am culcat fiecare in cortul lui. A fost a doua noapte in cort. De data asta am dormit bustean.
Duminica - ziua 3
Am dormit pana la 9 jumate. Nu poti dormi mult pentru ca pasarile fac o galagie infernala cu cantatul lor. Neavand cafea, am aprins rapid focul si Cosmina a facut o cafea naturala direct pe gratar. Apoi a urmat micul dejun. Am fost asa de lenes ca mi-a fost lene si sa-mi prajesc costita si salamul la foc. Taiatul copacilor impreuna cu drumetiile lungi nu se impaca bine cu jobul de dezvoltator php / mysql pe care il am. Dar e sanatate curata.
Dupa ce am mancat bine de tot, am luat-o singuri spre Lacul Dracului pe poteca "incercata" cu o seara inainte. Am ajuns la izvor, si apoi pe chei. Mai exact La carlige.
N-am trecut mai departe pentru ca la un moment dat parea periculos. Si in plus am aflat ca in afara de poduri suspendate si lacul nu mai sunt cine-stie-ce atractii in continuare. Asa ca ne-am intors inapoi. Pe drumul de intoarcere Bianca s-a intalnit din nou cu un sarpe. Mi l-a aratat si mie. Am impachetat tot si am plecat pana la Podul Bei. Acolo am parcat masinile in parcare si ne-am dus pe poteca ce duce catre Sasca Romana. Traseul a fost minunat: tunele prin stanca, poteci prin paduri, pe chei, pe stanci, prin camp, pe malul Nerei, un pod suspendat si in cele din urma Sasca Romana unde ne-am asezat rupti de oboseala la Pensiunea Cheile Nerei si am topit cateva sticle de suc si cate o supa calda.
De la o casa am cumparat miere de albine si cu mare efort am ajuns din nou la pod. Drumul de intoarcere parca a fost mai scurt. La pod am mancat bine de tot (la gratarul din ziua precedenta am facut toata carnea ca sa nu se strice) si am pornit in cele din urma spre casa. Asta era in jurul orei 18, duminica seara.
Cost? 100 lei mancare pt. 2 persoane numa bunatati proaspete din Real, 75 lei au costat 2 scaune, 50 lei cortul, vreo 40 lei salteaua (cred), felinarele, un sac de carbune si cam atat.
Intregul album de poze se gaseste aici.
Arhivă blog
-
►
2010
(98)
-
►
februarie
(36)
- Ziua 58/365: Crâmpeie de primăvară la #GeekMeet24
- Normal
- Ziua 57/365: Coca-Cola
- Salvaţi gropile!
- Clipul săptămânii... Jason Derulo - Whatcha Say
- Ziua 56/365: Ploaia
- DJ Valium & Pink
- Ziua 55/365: Altered reality
- Ziua 54/365: Gogoși și cafea
- Ziua 53/365: 2026
- Ziua 52/365: Biroul lui
- Ziua 51/365: Berea dupa bere...
- Ziua 50/365: Tic-tac
- Ziua 49/365: Grafitti Joker
- Bunicuţa şi altele
- Ziua 48/365: O.Z.N.
- Ziua 47/365: Patru frați
- Ziua 46/365: The Mask
- Ziua 45/365: Lido di Jesolo
- Ziua 44/365: Venezia
- Ziua 43/365: Swirl
- Ziua 42/365: Illuminati
- Ziua 41/365: Morning ride
- Ziua 40/365: Open bar!
- Ziua 39/365: Miau!
- Ziua 38/365: Flori
-
►
februarie
(36)
-
►
2009
(141)
- ► septembrie (7)
-
►
2007
(216)
- ► septembrie (16)
-
►
2006
(101)
- ► septembrie (2)
-
►
2005
(82)
- ► septembrie (18)
