Sejurul în Egypt a fost cel mai reuşit concediu avut până acum. Nu (mai) sunt adeptul publicării experienţelor personale, dar Egypt mi se pare un caz aparte. Fără să lungim vorba, a fost cam aşa...
Ziua 0 (sâmbătă): Tren accelerat de la Timişoara la Bucureşti. Sosit în Bucureşti la 8 fără 10 minute dimineaţa. Primul lucru pe ordinea de zi: după ce lăsăm bagajele în gară, să găsim, pe lângă gară, un restaurant sau un pub unde să servim micul dejun, probabil o omletă cu şuncă, un ceai cu pâine cu unt sau ceva similar. Aşa că am umblat fără succes vreo 2 ore pe toate bulevardele din jurul gării, şi am găsit totul închis. Niciunde nu am putut mânca ceva, în afară de o pizzerie care nu ne încânta şi ceva fast-fooduri care de asemenea nu erau în plan. Am ajuns chiar până în parcul Herastrău, unde am şi făcut câteva poze.
Întorşi în gară, am servit micul dejul în "tradiţionalul" McDondalds. Toate bune. De aici, am luat trenul de legatură cu aeroportul Henri Coanda, făcut check-in (cu loc lângă geam, evident), şi decolat. Din avion am văzut multe "mări şi ţări", exact cum spune vorba aceea. Egyptul pare pustiu chiar şi văzut din avion. Câte o şosea pe ici pe colo, ceva cladiri, dar în rest mai nimic, excepţie făcând malul mării, unde în apropiere de Hurghada, era resort langa resort langa resort.
După 3 ore de zbor şi ceva turbulenţe, am aterizat pe aeroportul din Hurghada, Egypt.
Prima impresie
Soarele chiar apunea, adia un aer fierbinte, dar nu era exagerat de cald. De la avion ne-a preluat un autocar şi am ajuns asfel în aeroportul friguros şi plin de cozi. Am identificat coada TezTour şi ne-am achiziţionat atunci viza de întrare în Egypt care costă $15 USD dacă te pui la altă coadă, sau $17 daca o cumperi de la coada la care eşti deja. Plus un formular cât un carton. Mă rog, birocraţie.
A urmat transfer de la aeroport la resort cu un microbuz TezTour în care eram împreună cu alţi români, cazaţi la alte resorturi. De la familia cu care am vorbit, am aflat că ei sunt a 4 oară în Egypt, şi că au venit în special pentru
snorkeling la corali.
Şoseaua de legatura între oraşe este, la ei, in regim de autostradă (fără întersecţii la nivel), dar fără poduri. Pentru a ieşi de pe autostrada spre dreapta se făcea o bandă noua, iar spre stânga se facea o bandă pe partea stangă a drumului, de pe care se putea ajunge pe sensul invers, de unde se putea apoi ieşi prin dreapta.
Relieful
Estul Egyptului seamănă cu un platou, drept, tare, pe care sunt presăraţi mulţi mulţi mulţi munţi. Adică mergi drept si deodată începe muntele, direct abrupt. Mie unul mi s-a părut foarte ciudat, şi neasemănător cu nimic din ceea ce am mai întalnit până atunci. Totul este arid, rareori întâlneşti câte un copac sau alte forme de vegetaţie. Munţii sunt stâncoşi, şi peste tot domină soarele.
Clima
Poate am avut noroc, dar mie mi-a plăcut clima la maxim. Cald, bine de tot, dar nu sufocant. Nu transpiram, aer uscat, peisaj în ton cu vremea. Pe scurt, minunat. Temperaturi între 30 si 36 grade ziua, undeva sub 30 noaptea.
Resortul
La
Amwaj Blue Beach Resort & Spa am ajuns după aproximativ o oră, un nene ne-a preluat bagajele şi am primit de la recepţie cartela de acces în cameră, două cartele pentru prosoape şi o grămadă de broşuri cu toate cele. Pe scurt, în resort, exista recepţia cu barul aferent, restaurantul principal, barul oriental (unde se serveşte narghilea), doua piscine fiecare cu barul ei, sala de fitness, spa, plaja de la mare cu barul propriu, inca vreo doua restaurante cu specific italian şi, respectiv, marinăresc, teren de volei, darts, magazine, un ponton luuung, mulţi palmieri şi verdeaţă şi cam atât.
Cu toate acestea, 5 stele în Egipt sunt vreo 3 stele în România. În sensul că mesele erau mai mult în regim bufet suedez şi mai puţin din seria "ospatar: cu ce vă pot servi?". Cafeaua era uneori ness (cafea instant), chiar şi capuccino se făcea cu un plic de ness, şi alte astfel de mici surprize.
Camera curată, toate prosoapele se schimbau zilnic, şi chiar de două ori pe zi dacă sunam la recepţie pentru asta. Am avut clima, seif, apă, o măsuţă cu două fotolii unde am tras câteva partide de cărţi în ultimele zile din sejur, dulap, televizor, minibar şi un balcon destul de mare pe care erau două scaune.
N-am prea stat în cameră, decât ca să dormim, duş etc. În rest, pe la baruri, piscina, plimbare pe plaja.
Enervant e când mergi prin magazine, vanzătorii sunt agasanţi şi enervanţi şi atâta te bat la cap până cumperi ceva... sau pleci...
Ziua 1 - 2 (duminică - luni):
Dimineaţa, după micul dejun, am avut întâlnirea cu ghidul nostru de la TezTour, ce vorbea română. Ulterior am concluzionat că defapt nu era ghidul nostru, pentru că nu ne-am mai văzut şi nu ne-a ghidat prea mult. Cu ghidul am stabilit excursiile opţionale pe care urma să le facem. În total, vreo 5 excursii, din care una am primit-o gratuit, că - deh - avem discount la volum.
Marea
Aici am văzut şi eu prima dată în viaţa mea corali, şi peşti de toate culorile şi formele, într-o minunăţie subacvatica.
Totusi, contactul cu Marea Roşie nu a fost aşa cum ne aşteptam. În sensul că era, în funcţie de flux şi reflux, la mal sau la 150 m de mal. Şi cand era la mal, trebuia să mergi într-o apă de 10 cm până când se adâncea cât să poţi face baie. Şi când spun "mergi", înseamnă neapărat încălţat.
Aşa că, ce făceam era să merg pe pontonul larg şi lung până unde marea era suficient de adâncă, şi să cobor, pe scări, direct în mare. Simplu şi uşor, doar că era ceva de mers. La scările unde se putea coborî erau şi şezloange, şi umbră, şi soare, şi tot ce vrei.
Ziua 3 (marţi):
Primul lucru de menţionat: trezirea la ora 4. Astăzi mergem la Luxor. Cu bagajul deja pregatit, am plecat la recepţie să ne luam plasele cu micul dejun (breakfast box) şi o cafea. Accidental ne-a luat un microbuz de polonezi, dar ne-a adus repejor la hotel pentru ca dupa doar 2-3 minute să ne urcăm în autocarul TezTour, marca Mercedes, la bordul caruia am avut WiFi gratuit, tot drumul. A fost si singura dată când am văzut răsăritul soarelui, care se ridica încet încet din mare. Marea Roşie.
În Egypt, e normal să mergi ore în şir prin pustiu fără să întâlneşti nici cea mai mică urmă de civilizaţie, în afara celorlalţi participanţi la trafic. Deşert cât vezi cu ochii, munţi stâncoşi şi soare. Mult mult soare.
Am oprit dimineaţă la o cafea şi să servim micul dejun ce l-am luat la pachet, într-un fel de cafenea mare, fără acoperiş (era doar conceput să facă ceva umbra), cu vreo cateva magazinuţe şi un nene care ne-a întampinat şi ne-a întrebat daca nu vrem să bem ceva (că deh, nu poţi sa mergi într-un local, şi să mănânci mâncarea pe care ţi-ai adus-o.
În drum spre Luxor am aflat tot felul de informaţii interesante despre Egypt, cum ar fi:
- Cairo este cea mai mare capitală din Africa, numărând peste 25 milioane de locuitori (cei despre care se ştie doar)
- 95% din suprafaţa Egiptului este nelocuit, pustiu.
- Cairo nu a fost dintotdeauna capitala Egiptului.
- Toate oraşele mari din Egipt sunt fie pe Nil, fie pe malul mării, fie în delta Nilului; in rest, e pustiu.
- 5 km de-o parte şi de alta a Nilului exista vegetaţie; apoi începe deşertul.
- Locuitorii oraşelor de pe Nil care au pământ trebuie să îl cultive; este ruşine mare pentru un egiptean să lase terenul fertil în paragină.
Prima oprire a fost pe un pod ce traversa Nilul...
Mizerie dar şi frumuseţe. Luxor este un oraş aerisit, nu foarte aglomerat, presărat cu puncte de control şi poliţie, cu mulţi palmieri.
Aici am vizitat Valea Regilor unde n-am avut voie nici măcar să luăm aparatul de fotografiat cu noi. Am intrat în morminele regilor Ramses şi Seth şi am fost copleşiţi de pereţii umpluţi de hieroglife, colorate chiar, vechi de mii de ani, care încă spun povestea celui ce era îngropat acolo.
Se vedea foarte bine diferenţa între dinastii, prin stilul diferit şi chiar culorile care erau mai vii sau răzleţe. Ghidul nostru ne-a spus destul de multe despre viaţa fiecăruia, şi ce a însemnat pentru poporul egiptean. Am zis în glumă că pereţii fiecărui mormânt reprezintă CV-ul regelui ce-a fost, ceea ce nici nu era aşa de departe de adevar. Mormintele nu erau mari, probabil sub 100 mp, altcatuite de regula dintr-un hol lung ce se termina cu camera mormantului. Diferite anexe erau prezente de-o parte şi de alta a holului.
Plecand din Valea Regilor am ajuns la templul reginei Hatshepsut...
Una din opriri a fost si la "fabrica de papirus" unde am învăţat cum se face papirusul şi de unde ne-am şi cumpărat un paprius numa' bun să înlocuiască tabloul ce-l avem acasă pe hol.
Am traversat Nilul, şi-am servit prânzul pe un vas restaurant mare şi nu foarte bine întreţinut. De-acolo am plecat pe jos la
complexul de temple Karnak, alea Sfincşilor, unde am vizitat "casa" lui
Amon-Ra.
După Karnak a urmat drumul de 4-5 ore către resort.
O zi foarte plină şi memorabilă.
Zi de odihnă, bălăceala şi nerabdare pentru excursia urmatoare, Cairo. Miercuri şi joi merg "la pachet", pentru că plecarea spre Cairo a început la joi la ora 0 şi 30 minute aproximativ, cand a sosit autocarul să ne preia in drumul sau de 8 ore până la Cairo.
Cairo este o capitală uriaşă, pe alocuri frumoasă, pe alocuri urâtă, depinde de gusturi şi de nivelul de trai din cartierul respectiv.
Prima oprire in capitala Egiptului a fost la Muzeul Naţional, unde am avut voie să fotografiem doar afară. Înăuntru sunt mii şi mii de obiecte diverse, care mai de care mai antice, tot ceea ce a fost gasit în mormintele regilor. Minus ceea ce s-a furat.
A urmat o oprire la fabrica de parfumuri unde am aflat despre esenţe şi parfumurile renumite care s-au făcut din ele. Mărci cum sunt Hugo Boss, Armani şi multe altele, au defapt, la baza, esenţe din plante cum ar fi lotus şi altele. De aceea miros incredibil de bine şi-şi păstrează aroma timp îndelungat.
Piramidele
Piramidele se văd chiar din oraş, şi sunt exact aşa cum mă aşteptam să fie: uriaşe!
Aici, pentru 100 lire egiptene (vine aprox 50 lei), am intrat în
piramida lui Kheops, numită şi Marea Piramidă din Giza până în mijlocul ei, în camera regelui.
Undeva la câţiva kilometri de pramide am fost duşi pe un platou de unde se vedea... tot.
Faceţi cunoştintă cu Hassan, ghidul nostru egiptean care vorbea româneşte:
După piramide, a urmat - în mod natural - vizitarea Sfinxului. Era chiar acolo prin preajmă.
Ziua 6 (vineri):
Aniversarea noastră. Ziua s-a împărţit, în mod aproape natural, în două: dimineaţa Bianca a învăţat să înoate, iar seara am avut una din excursiile opţionale, anume spectacol
O mie şi una de nopţi într-un resort de lângă Hurghada. Simplu şi frumos.
Ziua 7 - 8 (sambata - duminica):
Sâmbăta zi de odihnă şi relaxare, iar dumincă, tipul cu serviciile de transport ale hotelului ne-a convins că este o zi numa' bună de mers la Hurghada pentru mici cumpărături şi pentru a vedea oraşul.
Ziua 9 - 10 (luni - marţi):
Dacă luni a fost zi de bălăceală, marţi a sosit din nou vremea pentru o excursie. De data aceasta,
Plimbare pe mare în stil oriental. Ce s-a întamplat concret a fost că un microbuz ne-a dus în portul din Hurghada, unde am urcat pe un vas, nu mic, nu foarte mare, pe care am cam petrecut mare parte din zi.
Prima oprire a fost pe o insulă părăsită, insula Giftun, cu o plaja superbă, apa numa' bună dar foarte sărată şi mult mult
mult soare (un pic cam mult pentru mine). A urmat o altă oprire în apropierea unei alte insule, la reciful de corali, unde am facut
snorkeling aproape o oră. Apoi am avut parte de un mic spectacol pe vas şi prânz, tot pe vas. Ziua s-a încheiat cu doua ture de pescuit pe mare şi drumul către resort.
Ziua 11 (miercuri):
Safari. O limuzina Toyota Corola ne-a luat de la resort şi ne-a dus undeva langa Hurghada unde ne-am întâlnit cu grupul de români ce aveau Jeep Safari şi care deja se plimbaseră cu ATV-urile pe-acolo. Noi având moto-safari cu grupă de ruşi, ne-am transferat instant la jeep safari cu Hassan.
Astfel am început cu o pauză la umbră unde am primit câte o sticlă de apă rece şi bună, după care ne-am urcat în jeepuri Toyota mari, în care am stat în spate pe băncuţe faţă în faţă, ca în armată (pe care n-am facut-o :).
După aproximativ jumătate de oră de goană prin pustiu, printre bolovani şi stânci, după urcuşuri şi coborâşuri, au oprit toate la poala unui mic munte aparent stâncos. Ghidul ne-a spus zâmbind "trebuie să urcaţi muntele, şi să coborâţi pe partea cealaltă". Ne-am amuzat neîncrezători, dar l-am văzut pe Hassan cum s-a urcat în jeep şi a plecat. Aşa că am urcat muntele...
Priveliştea din vârf... fără cuvinte:
Iar pe partea cealaltă am găsit cel mai fin nisip, o pantă uniformă până jos, unde ne aşteptau deja jeepurile. Super supriză!
După înca vreo un sfert de oră de mers cu jeepurile, am ajuns la un sat de beduini. Era oarecum adaptat pentru turişti, în sensul că pe de-o parte avea căsuţele şi oamenii locului (beduini), pe de altă partea avea toaletă cu apă curentă şi toate cele. Deci nu am suferit la capitolul confort.
Aici, în satul de beduini, am fost cu cămila, cu Buggy, am văzut cum se face pâinea (lipia) în deşert şi am umblat mai bine de jumătate de oră cu ATV-urile în apus, printre munţi/stânci.
A urmat relaxare, o şişa (narghilea), spectacol cu acrobaţii, belly-dancing, cina care a fost foarte gustoasă.
Apoi am vazut luna prin telescop şi ne-am urcat din nou în jeepuri, care ne-au dus pe fiecare până la resortul la care stăteam. Gândul meu la sfârşitul serii a fost "Cool! Let's do that again!!".
Ajunşi la resort, obosiţi, am dat jos nisipul şi praful pe care l-am strans toata ziua şi ne-am dus la... Beach party! Pentru că nici o seară în resort nu se termina fără ceva spectacol, party, sau alte cele.
Ziua 12 - 13 (joi, vineri):
Joi şi vineri a început să ni se facă dor de casă. Au fost tot zile de bălăceală, shisha, băuturi răcoritoare şi toate cele, dar parcă eram pregătiţi să mergem acasa. Am urmărit apusul de pe ponton, am făcut poze şi ne-am împrietenit cu bucătarul nostru preferat, care ne făcea toate voile si poftele, pe nume Ahm.
Ziua 14 (sâmbătă):
Checkout day. După micul dejun, am făcut temeinic bagajul. Cu puţin efort au încăput toate cele în el. La ora 12 am dus geamantanele într-o cameră lângă recepţie şi am tot cutreierat resortul în lung şi în lat, am servit prânzul, am băut ice-coffee si cocktailuri de guava (ce nu se prea găsesc pe la noi). La ora 14, ne-a luat microbuzul, la ora 19:40 am decolat şi undeva la ora 00:00 am aterizat pe aeroportul internaţional Henry Coandă din Bucureşti.
Ziua 14+1 (duminică):
După ce am hoinarit destul prin aeroport, am luat un taxi până la gara de nord (23 lei a costat, după grele eforturi de a convinge şoferul să pornească ceasul de taxat). Prin gară am aşteptat un pic până s-a deschis McDonalds, am servit micul dejun şi puţin după ora 5 am urcat în trenul Intercity ce ne-a adus acasa.
Am intrat pe uşa apartamentului undeva pe la ora 15, la 28 ore după checkout-ul de la resort.
Ş-am încălecat pe-o şa... şi v-am spus povestea-aşa!
